După 32 de ani de căsnicie, soțul a ajuns un străin: „L-am iertat de atâtea ori, dar nu s-a schimbat niciodată”
Mă numesc Maria, am 53 de ani și sunt căsătorită de mai bine de trei decenii. Am două fete care și-au făcut propriul drum, iar eu… am rămas în mijlocul unei relații care s-a transformat, încet și sigur, într-o povară.
Un început frumos și o cădere dureroasă
În primii 15 ani de căsnicie, am trăit o viață simplă, dar liniștită. Ne-am crescut fetele cu dragoste și ne-am sprijinit reciproc, chiar și în momentele dificile. Totul s-a schimbat în 1995, când un împrumut bancar ne-a făcut să pierdem apartamentul. Cu două fetițe mici, ne-am mutat la părinții mei. Trei ani mai târziu, soțul meu a plecat în Franța, iar după câteva luni, l-am urmat, lăsând copiii în grija bunicilor.
Am muncit din greu acolo și în doi ani am reușit să cumpărăm o casă. Din păcate, distanța a început să ne despartă. Eu am revenit în România, aproape de fete, el a rămas în străinătate. Și, odată cu distanța, a venit și prima trădare…
Femeia care l-a schimbat
La început, nu am bănuit nimic. Vorbeam la telefon, ne vizitam periodic. Până într-o zi când, din senin, el s-a schimbat. Vorbea urât, chiar și cu fetele. Refuza să ne mai vedem. Am aflat apoi că era vorba despre o altă femeie. Șocul m-a distrus. Nu mai mâncam, nu mai dormeam. Viața mea se prăbușea sub ochii mei, iar eu nu mai puteam face nimic.
Întoarcerea lui. Și a greșelilor
După o perioadă grea, am încercat să-mi refac viața. Am găsit un job, m-am concentrat pe fete. Apoi, soțul a rămas fără slujbă și bani și ne-a rugat să îl primim acasă. L-am primit. L-am iertat. Dar, la scurt timp, totul s-a repetat. Relații extraconjugale, minciuni, lipsă de respect. Nu știa să ascundă nimic și, din păcate, nici nu dorea să se schimbe.
Alt continent, aceeași poveste
Au urmat ani de relativă liniște, până a plecat în Africa. De acolo, a venit vestea că are o nouă relație, cu o tânără de doar 24 de ani. Mai tânără decât fiicele noastre. Când s-a întors în Franța, lucrurile nu s-au schimbat. Vine acasă lunar, iar acum are o altă amantă, mai tânără cu 20 de ani decât el. Chiar dacă l-am confruntat, el neagă. Ca întotdeauna.
Întrebarea care mă bântuie
După atâtea trădări, atâtea speranțe înșelate, mă întreb: ce să mai fac? Merită să mai lupt? Merită să mai sper că se va schimba? Sau e timpul să aleg, în sfârșit, liniștea mea?
Povestea mea nu e unică. Dar e reală. Și poate, cine știe, va da curaj și altor femei care trăiesc în umbra loialității neîmpărtășite.