Succesiunea poate fi inițiată oricând, fără a exista o limită de timp impusă de lege. Totuși, momentul în care este demarată și finalizată procedura succesorală influențează semnificativ costurile suportate de moștenitori.
Dacă succesiunea este dezbătută și încheiată în termen de doi ani de la decesul persoanei în cauză, moștenitorii vor achita doar taxele notariale și onorariul aferent, inclusiv cheltuielile pentru intabularea imobilelor în cartea funciară. În această situație, nu se percepe impozit pentru transmiterea dreptului de proprietate, conform prevederilor din Codul fiscal. Procedura este considerată finalizată odată cu eliberarea Certificatului de moștenitor de către notarul public.
În schimb, dacă au trecut mai mult de doi ani de la deces, iar succesiunea nu a fost încă dezbătută, apar costuri suplimentare. Pe lângă taxele și onorariul notarial, moștenitorii vor trebui să plătească un impozit de 1% pentru transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile care fac parte din masa succesorală. Acest impozit se calculează la valoarea imobilelor, stabilită conform grilelor notariale sau studiilor de piață valabile pentru zona în care se află respectivele bunuri.
În cazul unei succesiuni întârziate, cum ar fi după 10 ani de la deces, costurile totale vor fi semnificativ mai mari din cauza acestui impozit suplimentar. Astfel, este important ca moștenitorii să ia în considerare nu doar costurile standard, ci și impactul fiscal generat de întârzierea finalizării procedurii.
Cheltuielile aferente succesiunii sunt suportate de toți moștenitorii, proporțional cu cota-parte care li se cuvine din masa succesorală. Indiferent de momentul în care se inițiază procedura, toate obligațiile financiare trebuie împărțite corespunzător între aceștia.
Așadar, deși legea permite dezbaterea succesiunii oricând, este recomandat ca aceasta să fie finalizată în termenul de doi ani pentru a evita costuri suplimentare.