Un nou pas decisiv pe scena geopolitică a fost anunțat: președintele Nicușor Dan se va alătura, la Paris, liderilor Coaliției de Voință — un grup exclusivist de state care susțin Ucraina. În timp ce oficialitățile vorbesc despre „garanții de securitate” și „pași comuni”, întrebarea care planează e simplă: cât de aproape suntem, cu adevărat, de sfârșitul acestui război?
Un semnal de alarmă pe care prea puțini îl aud
În culise, summitul vine după o întâlnire tensionată la Kiev, unde consilieri din 15 state — inclusiv din NATO și UE — au analizat ultima versiune a planului de pace. Participarea indirectă a emisarului lui Donald Trump trădează o realitate ignorată de multe capitale: negocierile se poartă pe mai multe fronturi, iar Washingtonul nu mai joacă doar în corul european, ci își construiește propria partitură.
Cine câștigă și cine pierde, de fapt
Rolul României în această ecuație pare, la prima vedere, simbolic. Dar trimiterea președintelui într-un asemenea cadru arată că Bucureștiul vrea să fie perceput ca un actor serios, nu doar ca o țară de graniță. În joc nu sunt doar interese militare, ci și poziționări strategice pe termen lung — inclusiv în ceea ce privește reconstrucția Ucrainei și noul echilibru energetic european.
Ce nu se spune despre planul de pace
Volodimir Zelenski a declarat că „90% din acord este gata”, dar rămân „problemele grele”: teritoriile ocupate de Rusia. Orice „compromis” aici riscă să erodeze legitimitatea Kievului intern și să creeze fisuri în Coaliția de Voință. În acest context, nu este exclus ca summitul de la Paris să nu livreze un consens ferm, ci doar un nou pachet de intenții diplomatice.
O decizie care poate rescrie harta Europei
Faptul că discuțiile se poartă cu implicarea directă a administrației Trump, în paralel cu UE și NATO, ridică semne de întrebare despre viitorul arhitecturii de securitate europene. Va accepta Europa un acord în care Washingtonul negociază direct cu Moscova, iar Ucraina riscă să primească o „pace” cu termen de expirare?
Summitul de la Paris nu va aduce probabil pacea — dar poate clarifica, pentru prima dată, cine trage sforile, cine își asumă riscuri și cine rămâne pe margine. Rămâne de văzut dacă România va juca inteligent această carte.
Pentru o înțelegere corectă a situației, consultați și sursele oficiale sau declarațiile autorităților.