Lumea fotbalului românesc este în doliu. Vasile Mănăilă, fost fundaș al Universității Craiova și campion al României în 1991, s-a stins din viață la doar 62 de ani. Un om modest, muncitor și discret, care a trăit pentru fotbal și a preferat mereu faptele în locul vorbelor. Vestea dispariției sale a venit marți, răscolind amintirile unei generații care a scris istorie în Bănie.
„Veste tristă: astăzi ne-a părăsit Vasile Mănăilă…”
Așa începe mesajul publicat de Universitatea Craiova pe pagina oficială de Facebook. O frază scurtă, dar încărcată de emoție. Clubul i-a adus un omagiu celui care a fost parte din echipa de aur: „Fostul fundaş al Universităţii Craiova, campion al României în tricoul alb-albastru şi câştigător al Cupei. Dumnezeu să-l odihnească în pace!” Pentru suporteri, Mănăilă rămâne un simbol al unei epoci în care devotamentul și seriozitatea contau mai mult decât spectacolul mediatic.
De la Bordușani la gloria din Bănie
Născut pe 22 noiembrie 1962, în comuna Bordușani din județul Ialomița, Vasile Mănăilă și-a început cariera la Farul Constanța. Acolo a crescut, pas cu pas, din rândurile juniorilor până la echipa mare, într-o perioadă în care fotbalul românesc se juca cu pasiune, nu pentru faimă. După trei sezoane solide la Farul (1981–1984), destinul avea să-l poarte spre Oltenia, la Universitatea Craiova, unde a atins apogeul carierei.
În 1991, sub culorile alb-albastre, a cucerit titlul de campion al României și Cupa României – performanțe care aveau să-l consacre definitiv în istoria clubului. A fost acel sezon legendar, cu o echipă de suflet și un public care trăia fiecare meci ca pe o sărbătoare.
O singură prezență la națională, o viață dedicată fotbalului
În același an 1991, Mănăilă a fost convocat pentru prima și singura oară la echipa națională a României. Doar un meci sub tricolor, dar unul care a însemnat enorm pentru el. A fost momentul în care visul copilului din Bordușani s-a împlinit: să audă imnul României de pe teren, îmbrăcat în culorile țării sale.
După retragere, nu s-a despărțit de fotbal. A continuat să lucreze în domeniu, iar din 2011 s-a alăturat Academiei Hagi, unde a format generații întregi de tineri sportivi. A fost antrenor, coordonator, dar mai ales un mentor liniștit și integru, care știa să insufle disciplina și respectul pentru sport.
Un om simplu, cu inimă mare
Foștii colegi îl descriu ca pe un om echilibrat, calm, dar cu o voință de fier. Nu ridica vocea, dar îți câștiga respectul prin comportament. Nu căuta aplauze, ci doar corectitudine. Lumea lui era pe teren, printre copii, mingi și antrenamente — acolo unde se simțea acasă. Pentru cei care l-au cunoscut, Vasile Mănăilă nu a fost doar un antrenor, ci un exemplu de modestie și perseverență.
O generație care se stinge, dar nu se uită
Dispariția sa lasă un gol uriaș nu doar în Craiova, ci și în fotbalul românesc autentic — acela al jucătorilor care munceau din pasiune, nu pentru imagine. Era parte dintr-o generație care juca pentru culori, nu pentru contracte. Cu plecarea lui, se mai stinge o parte din acea lume în care fotbalul se trăia, nu se afișa.
Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Vasile Mănăilă – un campion tăcut, un profesionist desăvârșit și un om care a lăsat în urmă nu doar trofee, ci și caractere formate în spiritul adevăratului fotbal.
Text redactat cu scop informativ și comemorativ, în semn de respect pentru memoria sportivilor care au contribuit la istoria fotbalului românesc.