Fostul judecător constituțional exprimă dubii serioase asupra hotărârii Curții
Tudorel Toader, fost judecător al Curții Constituționale, a reacționat vineri, într-o intervenție la Digi24, față de recenta decizie a CCR care a declarat neconstituționale prevederile referitoare la caracterul public al declarațiilor de avere, inclusiv mențiunile despre veniturile și bunurile soțului sau soției. El a catalogat această hotărâre ca fiind „profund discutabilă” și și-a exprimat surprinderea față de întârzierea cu care a fost soluționată excepția.
„De ce acum? De ce altfel decât înainte?”
Tudorel Toader a adus în discuție un aspect esențial legat de consistența jurisprudenței Curții: „Se pune întrebarea ‘de ce în precedent Curtea a respins astfel de excepții și acum spune că prevederile legale sunt neconstituționale?’”. Fostul judecător a subliniat că o eventuală schimbare de interpretare ar fi acceptabilă doar dacă se bazează pe noi temeiuri constituționale și nu pe „faptul că judecătorii s-au răzgândit”.
Mai mult, el a punctat că decizia CCR a venit cu o întârziere semnificativă – nu mai puțin de șase ani de la ridicarea excepției respective. „Este mult, mult de tot”, a afirmat el, sugerând că o asemenea întârziere ridică întrebări cu privire la calendarul și motivațiile reale ale Curții.
O decizie cu implicații serioase pentru transparența publică
Toader a declarat că nu cunoaște, deocamdată, temeiul constituțional care a stat la baza declarării ca neconstituționale a celor două articole de lege privind declarațiile de avere, fapt ce îl face să considere că hotărârea „nu rezonează cu statul de drept”.
El a cerut public clarificarea urgentă a motivelor pentru această decizie, spunând că este esențial ca opinia publică, dar mai ales legiuitorul, să înțeleagă fundamentele juridice care au condus la această schimbare majoră de optică.
„Trebuie să așteptăm motivarea Curții”
Fostul judecător a subliniat că, în lipsa motivării detaliate a Curții, orice interpretare este prematură. El a sugerat că legiuitorul ar putea interveni pentru a modifica textele legale doar dacă motivarea va evidenția carențe tehnice sau ambiguități legislative.
„Dacă nu, până la o eventuală revizuire a Constituției, trebuie să respectăm decizia Curții”, a adăugat Toader, atrăgând totodată atenția că orice pas înapoi în privința transparenței este periculos pentru integritatea vieții publice.
Coincidență sau decizie calculată?
Întrebat despre momentul în care a fost pronunțată hotărârea – aproape de finalul mandatelor mai multor demnitari –, Tudorel Toader a remarcat o „coincidență stranie”. „De regulă, Curtea are o anumită celeritate și soluționează cauzele în ordine cronologică”, a spus el. Cu toate acestea, actualul caz pare să fi fost „accelerat” într-un mod care trezește suspiciuni.
„Înainte de final de mandat, nu trebuie să mai declarăm, nu trebuie să mai afișăm public soții, copiii, etc. Este o decizie care vine într-un moment foarte convenabil pentru unii”, a comentat ironic fostul ministru al Justiției.
O decizie cu ecouri interne și internaționale
Toader nu este singurul care critică decizia CCR. Agenția Națională de Integritate (ANI) și mai mulți oficiali au avertizat deja că hotărârea ar putea submina angajamentele României în privința luptei împotriva corupției și ar putea afecta evaluările europene privind statul de drept.
În acest context tensionat, poziția exprimată de un fost judecător constituțional precum Tudorel Toader adaugă greutate dezbaterii publice și solicită, indirect, responsabilitate și transparență din partea actualei conduceri a CCR.
Concluzie: Un semnal de alarmă pentru democrația românească
Declarațiile lui Tudorel Toader ridică semne de întrebare esențiale legate de direcția în care se îndreaptă transparența în viața publică din România. În timp ce o parte a clasei politice și a societății civile cere păstrarea caracterului public al declarațiilor de avere, decizia CCR pare să meargă împotriva acestui principiu fundamental al democrației.
Motivarea Curții este așteptată cu interes, întrucât de aceasta depinde nu doar forma viitoare a legii, ci și încrederea cetățenilor în instituțiile statului.