Ziua a început cu o ușoară melancolie, gândurile mele zburând între prezent și viitor, între planurile personale și responsabilitățile profesionale. Pe măsură ce orele treceau, stresul cotidian își făcea simțită prezența, mai ales că trebuia să finalizez obiectivele de sfârșit de lună la serviciu.
Era deja ora 21:30 când am ieșit de la muncă, de la Vodafone. Aerul rece al serii mă întâmpina, iar în fața ochilor mei, în sfârșit, zăpada! Era o priveliște mult așteptată, un peisaj care îmi umplea sufletul de o bucurie copilărească. În drumul meu spre casă, la ieșirea din Kaufland, am observat un bărbat. Un om necunoscut, dar care avea să îmi marcheze seara și, poate, viața.
Hainele lui erau murdare, ude de la ninsoare, iar pantofii pe care îi purta erau vizibil mai mici decât mărimea necesară. Părea obosit, dar nu cerșea. Doar stătea acolo, privind în gol. Am simțit un impuls puternic să fac ceva pentru el.
– Aveți nevoie de o pătură? am întrebat timid.
Mătușa mea îmi cumpărase una nouă recent, iar pe cea veche intenționam de mult să o donez. Până în acea seară, însă, nu găsisem cui.
– Da, sigur! a răspuns el cu o voce blândă. Cea pe care o am este foarte subțire…
Atunci am simțit că păturica aceea fusese destinată lui, Ciprian, că nimic nu e întâmplător. L-am invitat să vină cu mine acasă, ca să îi ofer pătura, iar el a acceptat. Am pornit amândoi sub umbrelă, eu bucurându-mă de ninsoare și de faptul că puteam face un bine. În același timp, încercam să mă detașez de grijile personale care mă apăsau.
Drumul a fost lung, am mers aproximativ 30 de minute pe jos, dar timpul a trecut repede, ascultând povestea acestui om. Am aflat că avea 73 de ani, o rezistență fizică uimitoare și o viață plină de încercări. În timp ce mergeam, l-am întrebat dacă a mâncat ceva în acea zi.
– Nu am avut timp, a spus el, evitând să își explice cuvintele.
Era evident că nu mâncase pentru că nu avusese bani. Gândurile mi s-au agitat. Nu puteam să îl las să plece flămând.
– Astăzi vom lua cina împreună! am hotărât fără ezitare.
Acasă aveam mazăre cu pui gătită de două zile, ouă, lapte, halva, fructe, legume și niște felii crocante de secară. Și, ca o coincidență stranie, aveam și un plic de cafea, primit la rest, deși eu nu beau cafea. Am realizat atunci că acel plic era destinat lui Ciprian. Nu era întâmplător că ajunsese la mine.
Am mâncat, am povestit, iar timpul a zburat. Ora 00:00 ne-a găsit încă vorbind. Afară era frig, hainele și pantofii lui erau uzi, iar eu nu știam unde locuiește exact. Nu mai erau mijloace de transport disponibile, iar eu nu aveam mașină. Nu puteam să îl las să plece așa. Am luat o decizie rapidă:
– Faceți o baie caldă și rămâneți aici peste noapte.
A acceptat cu recunoștință, iar eu am simțit o satisfacție profundă. În acea noapte, un străin a devenit bunicul meu adoptiv.
Ciprian Gataiantu s-a născut pe 13 martie 1945. A trăit o viață plină de peripeții, a muncit în America timp de 23 de ani, vorbind fluent engleza și italiana. A plecat în SUA la 34 de ani, dar dorul de casă și problemele personale l-au făcut să se întoarcă în România acum 15 ani. O decizie grea, poate chiar neinspirată, pentru că aici nu mai avea pe nimeni. Mama lui, singura persoană care-l mai aștepta, a murit între timp, iar fratele său s-a stins anul trecut. Acum trăia singur, într-o casă dărăpănată, fără încălzire, cu un ajutor social de 130 de lei pe lună.
În România lucrase 18 ani, dar nu mai avea documentele necesare pentru pensie. În SUA muncise doar opt ani cu acte, restul „la negru”. Era prins într-un sistem care nu îi oferea nici o speranță.
Mi-am promis că îl voi ajuta. Încet, dar sigur, vom găsi soluții. De azi înainte, Ciprian este prietenul meu, bunicul meu adoptiv.
Morala acestei povești? Oferiți din suflet, fără să așteptați nimic în schimb. Iubiți-vă aproapele, căci Dumnezeu vă va răsplăti înzecit. Nu uitați că un gest mic poate însemna totul pentru cineva. Și mai presus de toate, păstrați-vă credința și speranța, indiferent de greutăți.
Amin!
Disclaimer: Site-ul nostru este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie politică. Postarile noastre sunt selectate in functie de potentialul de conversii pe care le au si lead-urile generate.