Terenul agricol a devenit una dintre cele mai mari mize economice ale momentului. În spatele aparenței liniștite a satelor, se joacă o competiție în care fiecare parcelă bună contează, iar diferența nu o mai face norocul, ci infrastructura și accesul la apă. Tot mai mulți investitori, inclusiv din afara țării, urmăresc cu atenție piața, conștienți că terenul fertil, cu irigații și poziționare bună, valorează acum mai mult decât aurul din bancă.
„Triunghiul” care decide valoarea pământului
Calitatea solului, poziția geografică și irigațiile — acesta este noul „triunghi de aur” al pieței agricole. În regiunile sudice, precum Călărași, Giurgiu sau Brăila, prețurile au început să urce accelerat. În județul Brăila, un hectar irigabil poate depăși 12.000 de euro, în timp ce un teren vecin, fără acces la apă, rămâne blocat la 6.000 de euro. Diferențele de preț sunt atât de mari, încât fermierii vorbesc deja despre două piețe paralele: una pentru cei cu infrastructură și alta pentru cei care depind de ploaie.
Investitorii străini intră în forță
În ultimii ani, capitalul străin a început să joace un rol tot mai vizibil în achizițiile de terenuri agricole. Fonduri de investiții din Italia, Olanda și Emiratele Arabe cumpără masiv loturi strategice în sudul și estul țării, mizând pe profitul din producția agricolă și pe creșterea valorii terenurilor. Pentru micii fermieri, competiția devine sufocantă: mulți sunt forțați să vândă, nu pentru că vor, ci pentru că nu mai pot susține costurile ridicate ale producției și ale creditelor agricole.
Același județ, două lumi diferite
Brăila este exemplul perfect al polarizării pieței: la câteva sute de metri distanță, un teren poate valora dublu doar pentru că are acces la o conductă de irigații. În timp ce investitorii mari vânează aceste parcele „premium”, micii proprietari rămân spectatori, prinși între scumpirile accelerate și lipsa infrastructurii. Experții spun că în următorii ani, valoarea terenurilor cu acces la apă va continua să crească, odată cu extinderea programelor de irigații finanțate de stat și de Uniunea Europeană.
Miza reală: cine controlează pământul pe termen lung
Media națională, estimată la aproximativ 8.400 de euro pe hectar în 2025, ascunde o realitate tensionată: terenurile nu mai sunt doar un activ agricol, ci o formă de putere economică. Cei care reușesc să cumpere astăzi teren bun vor dicta prețul alimentelor de mâine. Pe termen lung, întrebarea nu mai este cât valorează un hectar, ci cine îl deține. Iar pentru România agricolă, răspunsul la această întrebare va decide echilibrul dintre capitalul local și cel străin.
Pentru o înțelegere corectă a situației, consultați și sursele oficiale sau declarațiile autorităților.