Puiu Călinescu rămâne una dintre cele mai luminoase figuri ale comediei și teatrului românesc, un artist care și-a închinat viața bucuriei altora. Născut pe 21 iunie 1920, în cartierul Grivița din București, Alexandru Călinescu, cum era trecut în acte, a crescut într-un mediu modest, dar cu o moștenire artistică importantă: tatăl său, Jean Tomescu, era actor. Mama i-a murit devreme, iar copilăria i-a fost presărată cu lipsuri și durere, dar și cu o sete de scenă care nu l-a părăsit niciodată.
De la greutăți la aplauze
Viața l-a împins devreme spre muncă, iar teatrul de revistă i-a oferit prima șansă de afirmare. Debutul său în spectacolele interbelice, în vremuri de criză și instabilitate, a fost marcat de talent și perseverență. În 1948, a fost cooptat în trupa Teatrului „Constantin Tănase”, unde avea să rămână peste patru decenii, devenind o veritabilă emblemă a instituției.
Un creator desăvârșit
Puiu Călinescu nu a fost doar un actor de comedie, ci și scenarist, regizor de idei, observator fin al societății. A creat momente memorabile în spectacole precum „Fără mănuși”, „Și Ilie face sport” sau „Sonatul lunii”, lăsând în urmă o comoară de inteligență comică românească. Alături de colaboratori precum Petre Mihăescu și Bițu Fălticineanu, a format o echipă legendară care a dat formă teatrului de revistă așa cum îl știm azi.
De pe scenă, în inimile cinefililor
Filmul i-a oferit o platformă națională. Trandafir din „B.D. la munte și la mare” sau „B.D. în alertă” a devenit un personaj cult, iar aparițiile sale din „Nea Mărin Miliardar” și „De-aș fi Harap Alb” i-au cimentat statutul de comediant excepțional. Avea o expresivitate corporală rară, o mobilitate a mimicii și o sinceritate scenică inegalabilă. Nu interpreta glumele, ci le trăia, cu o naturalețe molipsitoare.
Omul care trăia pentru zâmbet
Puiu Călinescu era convins că râsul este o formă de terapie. Spunea adesea: „Pentru mine, râsul este o condiție a vieții.” Chiar și pe patul de spital, în ultimele clipe ale vieții, le spunea bancuri medicilor, refuzând să fie plâns. Voia să rămână așa cum a fost cunoscut: un aducător de lumină.
O moștenire nemuritoare
Actorul Aurel Storin scria că „Puiu Călinescu era ca o planetă în jurul căreia orbitează lumi de comedie”. El nu doar a jucat, ci a format, a inspirat și a redefinit scena românească de revistă. A fost un artist popular, dar profund, un om simplu cu o forță scenică rară, un exemplu de vocație și umanitate.
La fiecare 21 iunie, românii își amintesc cu drag și recunoștință de Puiu Călinescu. Nu doar pentru glumele lui, ci pentru că, prin tot ce a fost, a dovedit că umorul adevărat nu moare niciodată. Într-o lume care uită prea ușor, el rămâne un nume rostit cu zâmbetul pe buze și o fărâmă de dor în suflet.