Generația noastră – între nostalgie și realitate
Cei născuți înainte de 1980 privesc acum, în 2025, cum locuințele părinților lor au ajuns de 50 de ori mai scumpe față de momentul în care au fost cumpărate. În același timp, conștientizăm că vom achita rate pentru casele noastre timp de aproximativ 50 de ani.
Nu am fost martorii primilor pași pe Lună și nici ai războaielor devastatoare, dar ne-am format o cultură generală solidă, într-o perioadă în care acest lucru conta cu adevărat. Suntem ultima generație care s-a jucat Ascunselea, Castel, Rațele și vânătorii, Țară, țară! Vrem ostași, Prinsea, Hoții și vardiştii, și am fost ultimii care au strigat „Un, doi, trei, la perete stai!”.
Noi am folosit telefoane cu fise, dar am fost și primii care au organizat petreceri video, închiriind un casetofon și urmărind filme două zile la rând. Am fost printre primii care au trecut de la casete audio la CD-uri și cei care au descoperit desenele animate color.
Am purtat JJ, pantaloni evazați, geci de blugi aduse de la turci, iar cine avea haine de firmă precum Lee sau Puma era lider de gașcă. Am susținut examene de Capacitate, fără să beneficiem de teste grilă la admitere.
În copilărie, învățam poezii în română la grădiniță și cântam „Mulți ani trăiască”, nu „Happy Birthday”. Ne uitam fascinați la Dallas, Pasiuni sau Sunset Beach și, oricât ar nega unii, toți eram captivați de aceste seriale.
Publicitatea de pe posturile străine ne făcea să visăm, iar venirea gumei Turbo sau a celebrelor puști cu apă era un adevărat eveniment. Între timp, ne bucuram de înghețata Tango cu vanilie și ciocolată și turnam în cap bidoane cu apă rece, riscând o pneumonie – un motiv excelent să lipsim de la școală.
Am crescut cu Metallica, Ace of Base, DJ Bobo, Michael Jackson, Backstreet Boys și Take That, într-o perioadă în care manelele încă nu existau. Totodată, știam cine sunt Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba și Queen. Am citit Licurici, Pif, Cireșarii și ne-am minunat când au apărut primele sucuri TEC, fără să ne îngrijorăm de „prea multe E-uri”. La școală, beam cu toții din aceeași sticlă, fără să ne temem de viruși.
Noi nu ne dădeam beep-uri, ci ne fluieram să ieșim afară. Nu aveam dolby surround, așa că toți tăceam ca să auzim filmul. Nu ne jucam pe PlayStation sau Nintendo, ci aveam tetrisuri pe care le abandonam după o lună. La petreceri așteptam cu nerăbdare să jucăm Fântânița, Flori, fete sau băieți, Adevăr sau provocare, doar pentru a avea un pretext să „pupăm pe gură” pe cine iubeam.
Suntem generația care încă „cerea prietenia”, care roșea la auzul cuvântului „sex” și care trăgea la sorți cine să cumpere prezervative – pe care apoi le umpleam cu apă și le aruncam în capul colegilor. Am completat sute de oracole, sperând că persoana iubită va citi răspunsul nostru la întrebarea „De cine îți place?”.
E uimitor că am supraviețuit! Am mers cu bicicleta fără cască, ne-am jucat cu câinii și pisicile din cartier fără să ne spălăm imediat pe mâini și am mâncat fără să numărăm lipidele și glucidele. Părinții noștri nu au „securizat” casa pentru noi, dar ne trimiteau să cumpărăm bere și țigări de la magazin.
Am trăit trei schimbări de bancnote și monede, am râs la bancuri cu Bulă, am fost primii care au ascultat-o pe Andreea Esca la Pro TV și ne amintim cu drag de emisiunea Feriți-vă de măgăruș!.
Dacă ai citit până aici și ai zâmbit nostalgic, înseamnă că ești unul de-al nostru!